Avocat Divorț și Dreptul Familiei

Conform legislației românești reglementate de Codul Civil, desfacerea căsătoriei poate interveni prin mai multe modalități procesuale. Prima și cea mai rapidă este divorțul prin acordul soților, care poate fi cerut indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.

A doua modalitate este divorțul din motive temeinice, atunci când raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsniciei nu mai este posibilă. În această ipoteză, instanța va stabili culpa unuia dintre soți sau culpa comună a ambilor soți în destrămarea căsătoriei.

A treia modalitate vizează divorțul la cererea unuia dintre soți după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani, iar a patra privește starea de sănătate a unuia dintre soți care face imposibilă continuarea conviețuirii matrimoniale.

Procedura debutează cu redactarea cererii de chemare în judecată de către avocat și înregistrarea dosarului. Cererea va cuprinde capetele principale (desfacerea căsătoriei) și capetele accesorii: numele purtat după divorț, exercitarea autorității părintești, locuința minorilor, pensia de întreținere și programul de vizitare.

În faza de judecată, prezența soților este, de regulă, personală în fața judecătorului, cu excepția cazurilor expres prevăzute de art. 920 Cod Procedură Civilă (domiciliu în străinătate, executarea unei pedepse privative de libertate sau boală gravă). Se administrează probe cu înscrisuri, martori, anchetă psihosocială efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei și, dacă minorii au împlinit vârsta de 10 ani, ascultarea acestora în camera de consiliu.

Hotărârea de divorț pronunțată pe fond este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la comunicare, cu excepția divorțului prin acord, care este definitiv încă de la pronunțare în ceea ce privește desfacerea căsătoriei.

Principiul instituit de art. 397 din Codul Civil este exercitarea în comun a autorității părintești de către ambii părinți divorțați, cu excepția cazurilor temeinic justificate în care instanța decide exercitarea autorității părintești exclusive de către un singur părinte, în interesul superior al copilului.

Instanța stabilește locuința minorului la unul dintre părinți, iar părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul și îndatorirea de a contribui la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională prin plata unei pensii de întreținere lunare. De asemenea, se stabilește un program riguros de legături personale (program de vizită, vacanțe, sărbători).

Pentru inițierea procedurii în fața instanței, sunt solicitate următoarele înscrisuri:

Un divorț prin acord poate fi soluționat într-un termen restrâns de 1 până la 3 luni. În cazul unui divorț contencios, cu stabilirea culpei și audierea martorilor, durata variază în funcție de complexitatea cauzei și de volumul instanței.

Partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei se poate judeca fie odată cu cererea de divorț, fie pe cale separată după rămânerea definitivă a hotărârii de divorț. Partajul separat este adesea recomandat pentru a nu întârzia reglementarea situației minorilor și a statutului civil al soților, având în vedere că evaluarea bunurilor imobile și a datoriilor comune presupune expertize tehnice de durată.